- înţepá
- vb., ind.prez. 1 sg. înţép, 3 sg. şi pl. înţeápã; conj. prez. 3 sg. şi pl. înţépe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
înţepá
Look at other dictionaries:
înţepa — ÎNŢEPÁ, înţép, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) împunge uşor cu un ac, cu un ghimpe, cu o ţeapă, cu orice obiect cu vârf ascuţit. ♦ intranz. şi tranz. A produce o senzaţie dureroasă ca de înţepătură. ♦ intranz. (Despre băuturi) A pişca la limbă.… … Dicționar Român
pişca — PIŞCÁ, pişc, vb. I. 1. tranz. A prinde cu degetele pielea sau carnea cuiva, ridicând o sau strângând o şi producând o senzaţie dureroasă; a ciupi. ♦ A apuca cu degetele coardele unor instrumente muzicale, ridicându le puţin şi dându le drumul,… … Dicționar Român
muşca — MUŞCÁ, muşc, vb. I. l. tranz. A apuca cu dinţii şi a strânge tare (provocând durere, rănind sau sfâşiind). ♢ expr. A şi muşca mâinile (sau degetele) = a) a se căi amarnic; b) a se înfuria. A şi muşca limba (sau buzele) = a şi ascunde un sentiment … Dicționar Român
împunge — ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) înţepa. ♦ tranz. A îmboldi un animal. ♦ tranz. fig. A ironiza, a persifla. 2. tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – lat. impungere … Dicționar Român
înţepat — ÎNŢEPÁT, Ă, înţepaţi, te, adj. 1. În care a intrat un vârf ascuţit. ♦ fig. Neplăcut surprins, jignit. ♦ (În expr.) Înţepat la vorbă = care înţeapă cu vorba; ironic, sarcastic. 3. fig. Îngâmfat, mândru, fudul, înfumurat. ♦ Îmbufnat, ţâfnos, 4.… … Dicționar Român
înghimpa — ÎNGHIMPÁ, înghímp, vb. I. tranz. şi refl. (pop.) A (se) înţepa, a (se) împunge. ♦ tranz. fig. A îmboldi. – În + ghimpe. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNGHIMPÁ vb. v. împunge, îndemna, înţepa, stim … Dicționar Român
ciupi — CIUPÍ, ciupesc, vb. IV. 1. tranz. A apuca cu vârful degetelor sau cu unghiile de pielea sau de carnea cuiva, strângând o şi provocând durere; a pişca. ♢ refl. Se ciupeşte singur. ♦ A apuca, a muşca ori a înţepa cu ciocul sau cu gura. ♦ fig. A… … Dicționar Român
stricni — STRICNÍ1, stricnesc, vb. IV. tranz. (reg.) 1. A cresta, a înţepa cu stricneaua un animal bolnav, pentru a i lua sânge. ♦ A plesni pe cineva cu biciul (până dă sângele). 2. A spinteca peştele pentru a l curăţa. – Din sl. strŭknonti. Trimis de… … Dicționar Român
şfichiui — ŞFICHIUÍ, şfichiuiesc, vb. IV. tranz. A atinge cu şfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ fig. A înţepa cu vorba, a ironiza, a persifla. [pr.: chiu i] – Şfichi + suf. ui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
ghimpe — GHÍMPE, ghimpi, s.m. I. 1. Fiecare dintre prelungirile tari şi ascuţite care cresc pe tulpina, pe ramurile sau pe alte părţi ale unor plante; spin1. ♢ expr. A avea (sau a simţi) un ghimpe la (sau în) inimă (sau în cuget) = a avea un necaz, o… … Dicționar Român
